Sistemul venos

Un sistem ramificat de vase de sânge transportă sângele în tot corpul.

Elasiticitatea

O caracteristică foarte importantă a sistemului vascular este aceea că vasele de sânge sunt elastice. Aceasta le permite arterelor să preia fluxul de sânge pulsator de la inimă și să asigure un flux sanguin constant de-a lungul sistemului arterial. Venele sunt cu mult mai elastice decât arterele, deoarece pereții acestora sunt mai subțiri. Chiar și creșteri ușoare ale presiunii venoase duc la creșterea volumului de sânge din sistemul venos, cu aproape de opt ori mai mult decât în artere. Prin această caracteristică, venele asigură un rezervor unde pot fi stocate volume mari de sânge care poate fi folosit ori de câte ori este nevoie în sistemul circulator de un flux sanguin suplimentar.

Importanța sistemului venos

Rețeaua venoasă este cu mult mai ramificată și mai complicată decât cea arterială.

Sistemul venos transportă sângele dezoxigenat din organism înapoi la inimă și de acolo la plămâni. Capilarele și venulele colectează sângele uzat, dezoxigenat din tot corpul și îl trec în vene pentru a fi transportat către inimă.

Datorită construcției sale, sistemul venos are funcția de a stoca sângele, acesta conținând până la 70% din sângele aflat în sistemul circulator. Funcția de rezervor a venelor le face pe acestea capabile de a regla volumul de sânge care se întoarce la inimă, așa încât nevoile organismului nostru să fie satisfăcute cand apar schimbari.

Venele mari, în special cele din brațe și picioare, au valve unidirecționale. Fiecare valvă constă din două clape (cuspide) cu margini de întâlnire. Cum sângele curge spre inimă, împinge cuspidele care se deschid precum o ușă batantă. Odată ce sângele a trecut prin ele, aceste “uși” sunt împinse înapoi și închise de greutatea sângelui care tocmai a trecut de ele. Prin urmare, dacă gravitația împinge sângele înapoi (mai ales în venele picioarelor) sau dacă sângele însuși se acumulează într-o cantitate mare, cuspidele sunt împinse de sânge și se închid, împiedicând refluxul sângelui. În consecință, valvele ajută la reîntoarcerea sângelui la inimă – prin deschidere atunci când sângele curge spre inimă și prin închidere atunci când sângele ar putea curge înapoi.

Sistemul nostru venos pompează aproximativ 7.000 de litri de sânge înapoi la inimă în fiecare zi.

Anatomia sistemului venos

Venele sunt clasificate după cum urmează:

• Vene profunde, situate profund în interiorul corpului nostru, în mușchi și de-a lungul oaselor
• Vene superficiale, situate în țesutul gras de sub piele
• Vene scurte, denumite vene de conectare care leagă venele sup

Și venele superficiale au valve dar nu sunt înconjurate de mușchi. În consecință, sângele din venele superficiale nu este forțat de acțiunea mușchilor, acesta curgând mult mai lent decât sângele din venele profunde. Un volum considerabil de sânge este deviat din venele superficiale spre venele profunde, prin intermediul venelor scurte de legătură.

Capacitatea de funcționare a venelor depinde de elasticitatea acestora sau de flexibilitatea lor. Venele aflate în picioare sunt mai puțin flexibile decât cele care se află la nivelul inimii sau mai sus. Venele din picioare sunt, de asemenea, mai groase decât cele aflate în creier sau mâini. Flexibilitatea venelor scade odată cu vârsta, acestea devenind mai puțin elastice datorită reducerii numărului de fibre elastice din pereți și datorită creșterii conținutului de colagen.

Cele mai frecvente probleme care afectează venele includ:

Venele varicoase

O venă varicoasă este o venă în care sângele s-a adunat, făcând ca aceasta să fie umflată și care pare, în același timp, răsucită provocând dureri, mâncărime sau o senzație de oboseală. Cel mai adesea apar la piciare si mai frecvent la femei decat la bărbați.

Acestea pot fi consecința mai multor cauze, cea mai importantă fiind peretele slab al venei. Acest aspect constând dintr-un perete slab al venei poate fi moștenit sau dobândit odată cu înaintarea în vârstă (pierderea fibrelor elastice), obezitatea sau statul în picioare pe perioade mari de timp.

Atunci când o venă se dilată și se alungește, cuspidele valvelor unidirecționale se separă și nu se mai pot închide corect. Sub influența gravitației, o parte a venei aflată sub valva defectă este supusă presiunii unui volum mai mare de sânge. Vena se lărgește și se umflă iar țesutul înconjurător se umflă datorită presiunii hidrostatice crescute.

Venele păianjen

Venele păianjen sunt mici capilare venoase lărgite, mai ales la nivelul pielii. Acestea pot să apară ca o consecință a venelor varicoase sau pot fi provocate de factori hormonali (mai ales la femei în timpul sarcinii).

Venele păianjen nu provoacă dureri sau alte probleme. Totuși, fiind vizibile la nivelul pielii, acestea sunt inestetice.

Insuficiența Venoasă Cronică (IVC)

Varicele și afectarea valvelor unidirecționale pot duce la insuficiență venoasă cronică, mai ales la persoanele obeze. Insuficiența venoasă cronică (IVC) reprezintă o afectare a returului venos (fluxul sanguin de la periferie spre inimă) care cauzează disconfort, tumefacții și modificări ale pielii. Extremitățile pot deveni atât de inactive încât cerințele lor metabolice de alimentare cu oxigen și nutrienți și eliberarea reziduurilor să nu poată fi îndeplinite. În această situație, oricare traumă sau presiune pot cauza moartea celulei și necroză (ulcere cu stază venoasă).

Tromboza (Formare de trombi în vene)

Trombul este un cheag de sânge lipit de peretele unui vas de sânge. Acesta se poate forma în artere, dar trombii venoși sunt mai frecvenți.

Trei factori pot favoriza tromboza venoasă:

• staza venoasă (de ex. imobilitate, vârsta, insuficiența cardiacă congestivă),
• deteriorarea suprafeței interne a venelor (de ex. traume, medicație administrată intravenos), și
• afecțiuni în care sângele devine predispus la coagulare (stări de hipercoagulabilitate, de ex. tulburări moștenite, malignitate, sarcină, utilizarea contraceptivelor pe care orală sau terapia hormonală de substituție).

Cheagurile de sânge (trombii) pot să apară în venele profunde – tromboza venelor profunde (TVP), sau în venele superficiale – tromboză venoasă superficială.

Venele superficiale sunt de obicei inflamate dar fără cheaguri (sau tromboză) – tromboflebită superficială.

Tromboza venoasă superficială reprezintă inflamarea și formarea de cheaguri într-o venă superficială, de obicei la mâini sau picioare. Pielea de deasupra venei se înroșește, se umflă și devine dureroasă. Se tratează de obicei cu calmante și prin odihnă.

Tromboza venelor profunde apare cel mai adesea la nivelul picioarelor sau pelvisului dar, se poate dezvolta ocazional și la nivelul mâinilor.